Abia acum a rasarit un bulb de zambila !

Desi isi propusese ca dupa a doua intalnire avuta cu Damian sa o sune pe Ada imediat cum se facea dimineata,Mara a hotarat sa mai astepte ceva timp pana sa isi faca curaj sa ii spuna totul.
Dupa ce s-a mai intalnit inca 2 saptamani cu Damian, Mara se hotaraste sa ii spuna totul Adei si o invita pe aceasta la o cafea.

...
- Eu inca nu pot sa cred cat de norocoasa esti...pana la urma ma faci si pe mine sa cred ca nu exista coincidente in viata! spuse Ada cu ochii mari asemeni unui personaj anime.Si la fel de mult, nu pot sa cred cum ai putut sa tii atata timp doar pentru tine fara sa imi spui si mie despre el..
- Da, inca nici eu nu pot sa cred ca e real si mi-e teama sa nu se sfarseasca la fel de repede pe cum a inceput.. de aceea nici nu ti-am spus din prima, am vrut sa fiu sigura ca e real totul.
- Te rog, macar o data, nu mai incerca sa iti faci atatea ganduri negre, indiferent daca o sa fie ceva de durata sau nu, vreau sa te bucuri de momentele petrecute alaturi de el. Atat! Nu te mai gandi la o mie de lucruri! Bucura-te de prezent! Fii acolo! Simte-l! Traieste prezentul, Mara!
- Crede-ma, incerc! Trecutul cred ca ne bantuie pe toti mai mult sau mai putin si teama de necunoscut e mai profunda cand trecutul tau nu e unul tocmai roz.
Bizzz-bizzz. Telefonul incepe sa vibreze si Mara isi apleaca fata spre el si incepe sa zambeasca si intoarce telefonul catre Ada ca sa vada si ea mesajul: " In sufletul meu multi ani a fost mucegai...Abia acum a rasarit un bulb de zambila!"
Amandoua fetele au oftat in acelasi timp, iar Mara pur si simplu era topita. Ochii ii straluceau ca niciodata si abia astepta sa il revada pe Damian.
- Imi place de el ca stie intotdeauna ce sa imi spuna ca sa ma faca sa ma simt speciala. spuse Mara in timp ce tasta mesajul: "Bulbul de zambila zambeste timid si isi doreste sa infloreasca si mai mult in sufletul tau."
- Mi-ar placea tare mult sa il cunosti si tu, Ada.
- Pai si de ce nu il invitam si pe el la o cafea?
- Cand? Acum?
- Pai, daaa! Hai!
- Mi-e teama...
- Ce ti-am zis mai devreme?
- Sa traiesc prezentul?
- Daaa, hai...da-i mesaj!
- Ok..am sa ii scriu.
Mara ii scrie lui Damian, iar acesta accepta invitatia aproape imediat spunandu-i ca intr-o ora ajunge.
- Incep sa ma agit...cu ce ma imbrac? Crezi ca e dezordine la mine in casa? Of Doamne trebuie sa fac un dus, nu pot sa il primesc asa...Adaaa ce ma fac?
- Pentru inceput eu zic sa te calmezi, te duci si faci un dus, iar eu intre timp mai aranjez lucrurile, pun de cafea si de un ceai. Ce ceai vrei?
- Multumesc, draga mea! De lavanda as vrea ca sa ma mai calmez putin.
Mara isi cauta prin sertare un schimb curat de casa...ii trebuia ceva frumos, dar totusi comod si sa nici nu para ca s-a stresat foarte mult pentru apartitia lui Damian. Isi gaseste un tricou alb simplu si o pereche de pantaloni lungi cu inimioare, la care a asortat niste papucei de casa cu un imprimeu curcubeu.
Isi aprinde un betisor parfumat cu miros de lamaie si intra apoi sub dusul fierbinte. In 10 minute termina, se sterge cu un prosop pufos, apoi isi aplica o crema usoara pe fata si pe gat, isi pune pe incheieturi si langa lobul urechii cateva picaturi de ulei cu miros de oud si se imbraca in graba.
Ada deja terminase de aranjat prin casa, iar apa de ceai si de cafea erau date in clocot.
In timp ce fetele mai chicoteau se aude soneria si o bataie usoara in usa.
-Ma duc sa ii deschid! spuse Mara
- Heeei!Buna, Damian!
-Buna! Ce faceti voi fetelor? Vaiii cat de bine miroase! Vreau o cana de cafea cu lapte si miere inainte sa mor de pofta!
- Imediat iti pun si cafea, acum vreau sa va fac totusi cunostinta in mod oficial! Ada el este Damian, Damian ea este Ada.
- Imi pare asa de bine sa te cunosc, in sfarsit! zise Damian cu gura pana la urechi. Vreau sa iti spun ca Mara imi vorbeste tot timpul despre tine!
- Si mie imi pare bine sa te cunosc , Mara  mi-a povestit aproape totul despre tine, hahaha!
-Ah, era sa uit, acestea sunt pentru voi!!!! spuse Damian cu zambetul larg pe buze in timp ce intinde fiecarei fete cate un buchetel frumos aranjat cu lacramioare, levantica si flori de camp.
Ada se uita cu ochii mari la el si ii spune razand:
-Auzi, nu ai si tu un frate? Ca eu baieti ca tine nu am mai intalnit!Hahaha!
-Am doar o sora mai mare si un nepot tare chipes! Uite Mara poate sa iti confirme asta, doar ca mai ai de asteptat vreo 15 ani pana sa poti sa iesi cu el la o cafea! Hahaha!
- Buna asta! Hahaha!

Cei trei au stat de vorba,au ras,si-au baut cafelele timp de aproape 2 ore, dupa care Ada a spus ca trebuie sa plece pentru ca trebuia sa mai ajunga si in alta parte. Damian si Mara si-au luat la revedere de la Ada si au ramas doar ei in casa.


-Hei, nu vrei sa ne uitam la un film?, spuse Damian
- Daa, mi-ar face mare placere!
-Ai vreo preferinta anume?
-Da, intotdeauna mi-am dorit sa vad filmul "The Seven Year Itch" cu persoana iubita si ...(atunci si-a dat seama ca intr-un fel i-a cam spus ca il iubeste, cum naiba de i-a scapat asta? )
Damian si-a dat imediat seama ce a insemnat pauza ei in vorbire si ii spuse:
- Te iubesc! Uite...o spun eu intr-un mod oficial si direct ca sa nu te mai simti tu asa stanjenita!
Mara a zambit in coltul gurii si ii spuse:
-Si eu te iubesc!
-Bun atunci, daca am lamurit si acest aspect, hai sa ii dam play la film!
Mara s-a culcusit la pieptul lui si nu isi putea lua gandul de la aceste cuvinte frumoase "Te iubesc!" 

Ce frumoasa e senzatia de proaspat indragostit...e fresh, e curata, stralucitoare, iti da impresia ca poti sa muti muntii din loc si ca poti sa porti numeroase razboaie...toate... in numele iubirii!
Iar cand iubirea revine dupa o despartire crunta, te simti ca un copil ce a primit cel mai dorit cadou de Craciun!Asta simteau amandoi!

Va urma...

Din nou...de la metrou la parc...

E duminica dimineata...si ce dimineata frumoasa!

Mara se tot zvarcoleste in pat, incercand sa se fereasca de razele soarelui ce parca nu mai aveau rabdare si doreau sa o trezeasca,  gadilandu-i usor genele cu luminite sclipitoare si pisichere."Gata, gata m-am trezit...,dar mai lasa-ma sa zabovesc un pic...ia sa vedem cat e ceasul..." se gandea in sinea ei fata in timp ce bajbaia dupa telefonul ce stia ca il lasase pe noptiera.

Isi da cateva suvite rebele de pe fata si se uita la telefon inca somnoroasa  si pielea i s-a facut de gaina, iar un gol in stomac si-a facut aparitia...avea un mesaj....era de la Damian : "Nu pot sa cred cat de minunata esti!Abia astept ziua de maine!Somn usor! Damian"

"Vai! Cat de dragut poate sa fie baiatul asta...si cand te gandesti ca eu am cazut lata de oboseala si nici nu i-am raspuns...am sa ii scriu acum ceva: Multumesc frumos!Scuza-ma, dar acum am vazut mesajul! Abia astept si eu sa ne revedem astazi! Te pup! Mara"

Se ridica din pat, isi face toaleta de dimineata, apoi se duce la bucatarie si isi prepara repede un mic dejun.

Dupa ce si-a terminat micul dejun, se duce in fata sifonierului si isi da seama ca asta e unul din motivele pentru care vrea sa mai stea in pat dimineata...nu ii place deloooc sa isi caute de imbracat pentru ziua respectiva si nici nu e genul de fata care sa isi faca tinuta cu o seara inainte. Mara mereu a mers pe ceea ce simte si asta tine si de outfit-ul ei de zi cu zi...se imbraca in functie de starea ei de spirit din ziua respectiva (lucru pe care mama Marei nu l-a inteles niciodata)

Alege o rochita de un albastru turcoaz, o accesorizeaza cu un colier in culori vii si pune langa niste sandale galben mustar. Este incantata de alegerea facuta si se duce spre baie fredonand o melodie super vesela, isi face un dus, apoi iese gratios din cada infasurata intr-un prosop pufos si se uita la telefon..din nou un mesaj de la Damian: "Mi-am dat seama ca ai adormit, nu esti obisnuita cu un zvapaiat ca Matei pe langa tine :)) !"

Mara zambeste cand citeste mesajul si ii scrie: "Inca o ora si o sa o luam de la capat!"

Fata se imbraca, se machiaza discret, isi prinde parul intr-o coada, da sa iasa pe usa cand isi da seama ca nu si-a dat cu parfum...face un pas in spate si se duce in varful sandalelor pana la raftul unde isi tine parfumurile si se gandeste ce sa aleaga: "hmm, ah da...Kenzo-Jungle".

...

Intra la metrou, coboara pe peron si asteapta trenul sa vina. Simte o briza usoara si se uita curioasa spre tunel.Vede o luminita difuza care se apropie si se apropie pana ajunge si metroul in statie. In timpul acesta si-a dat seama ca asa se intampla si cu sentimentele ei pentru Damian. A vazut la inceput un chip armonios, apoi un zambet frumos, dupa care a urmat o apropiere si o strangere de mana atunci cand au facut cunostinta... Mara a inceput sa zambeasca si sa roseasca in acelasi timp la gandul ca incepe sa il placa din ce in ce mai mult pe Damian.

Ajunge in parc.

Parca totul parea mai frumos, mai real, mai colorat, mai cu viata...se asaza pe o banca si isi scoate cartea din geanta si citeste de unde a ramas in ziua precedenta...dupa un timp, simte un parfum puternic pe care il adora..."hmmm, Givenchy Pi", isi zise in sinea ei si se intoarse sa vada de unde vine mireasma...zambeste si il vede pe el...Damian venea spre ea cu zambetul pe buze.

-Buna, Mara! Arati foarte bine!Ma bucur asa mult sa te revad!

-Buna! Multumesc pentru compliment!Nici tu nu arati prea rau..sa nu mai spun ca esti dat si cu parfumul meu preferat! "un semn al destinului oare? ", isi zise fata in gandul ei

-Serios? Iti place?

-Daaa, ma transpune asa intr-o lume diafana.

-Bine de stiut, spuse el razand.

-Hei, dar unde este Matei?

-Matei a plecat intr-o calatorie scurta la bunici.Mi-a zis sa il scuz ca nu poate ajunge la intalnirea cu tine.

-Vai, dar nici nu se pune problema, insa imi ramane dator cu o inghetata pentru ca mi-am luat cartea special pentru el, ca sa ii mai citesc.

-Dar imi poti citi mie...,spuse Damian cu zambetul pe buze.

-Da, as putea...,zise Mara putin emotionata.

-Hai sa gasim un loc pe iarba, la umbra si imi citesti acolo.

Dupa ce gaseste locul potrivit, chiar sub o salcie langa lac, Mara scoate o paturica subtire si o intinde pe jos, se rezema de tulpina copacului si isi scoase cartea din geanta, in timp ce Damian se pune cu capul pe picioarele fetei si astepta sa ii vada reactia ei.

Fata, a rosit instantaneu si incercand sa mascheze acest lucru isi baga nasul in carte si a inceput sa citeasca, iar de la emotii a inceput sa ii tremure putin vocea si genunchii in timp ce citea: "....Ci măsurile răbdării de care avem nevoie pentru ca iubiţii să înţeleagă că inima noastră e unul dintre prea putinele sanctuare ale fericirii posibile; formele trainice ale iertării cu care să-i primim de fiecare dată, acasă, după rătăcirile lor vinovate ; vigoarea forţei de a pricepe că dragostea pogoară peste noi nepermis de rar, într-o viaţă ce curge cumplit într-o singură direcţie;...." 

Damian nu s-a mai putut abtine si impinge usor cartea in lateral sa ii vada fata si o trage usor spre el si o saruta.

In momentul acela, amandoi simteau cum inima sta sa le sara din piept, o ploaie de adrenalina s-a pogorat peste ei, parfumurile lor s-au contopit o data cu buzele, pupilele s-au contractat si pe fundal culmeaa se mai auzea si melodia "Chasing Cars" a celor de la Snow Patrol, de la o terasa de vis-a-vis...ce putea sa fie mai romantic de atat?

Sarutul lor a fost atat de placut,intens si pasional incat Mara l-a asemanat in mintea ei cu acele popping candy pe care le manca in copilarie si pocneau in gura ca niste mini artificii.

Zambesc amandoi si isi dau seama ca se plac destul de mult unul pe celalat si ce minunat este cand stii ca sentimentul este reciproc...

- Ma bucur ca nu m-ai respins..spuse el

-Chiar daca as fi vrut sa o fac, nu mi-ai dat timp sa reactionez... 

-Mara, imi placi foarte mult si mi-ar placea sa te cunosc mai bine!

- Sentimentul e reciproc sa stii...

...

Cat timp au stat impreuna in parc, au vorbit despre ce hobby-uri au,melodiile preferate,carti, calatorii, relatiile lor anterioare, prieteni, familie...si si-au dat seama ca nu au lucruri 100% in comun insa asta nu inseamna ca este un lucru rau, ci din contra...extremele se atrag intotdeauna,se completeaza reciproc...radeau si vorbeau cum ar fi sa ai o relatie cu cineva care sa fie exact cum esti tu...aceleasi gusturi,aceleasi idei...s-ar transforma cu anii intr-o relatie depresiva sortita esecului (aici erau de acord amandoi).

Merg impreuna spre metrou si Damian o intreaba: 

- Vrei sa te conduc pana acasa?

-Ahmmm, nu! Sunt ok, poate data viitoare!

- Fhiuu, bun deci o sa mai existe o data viitoare?

- Cu siguranta!

Se saruta de ramas bun si Mara coboara la metrou, iar el se urca intr-un taxi.

Toata seara au vorbit prin mesaje...era asa de fericita...nu ii venea sa creada cum dintr-un lucru asa minor ca saritura in metrou s-a ajuns...aici..... Se simtea usor vinovata ca nu i-a impartasit toate acestea prietenei ei foarte bune, insa voia sa fie sigura ca totul e real si nu e doar ceva de mantuiala...ca doar mai fusese in trecut indragostita si s-a sfarsit destul de urat. "Maine o sun si am sa ii povestesc tot" , isi spuse in sinea ei in timp ce se schimba in pijamale si se pregatea sa se arunce in pat.

...

De la metrou la parc...

Mara ajunge in parcul  Cismigiu. Isi lua o apa plata, o inghetata cu aroma de bubble gum, menta si ciocolata neagra si  se aseaza pe malul lacului. Din gentuta inflorata scoate cartea "Care pe care: femei si barbati" scrisa de Aurora Liiceanu si Alice Nastase si se cuibareste linistita la umbra unei salcii. In timp ce citea, deodata apare un copil cu ochii deschisi la culoare, cu parul facut inele si tenul usor masliniu si sare la ea in brate si isi agata mainile lui fine de gatul fetei spunandu-i :
-Imi citesti si mie o poveste,te rooog?
- Heiii, deliciosule, dar aceasta nu este o carte de povesti.. spuse Mara
- Nu poti sa ma pacalesti! La cat de colorata este cartea, sigur este plina de povesti!
- Iti citesc doar cu conditia sa imi spui de unde ai aparut aici si unde sunt parintii tai?
Nici nu a terminat bine fraza, ca apare cineva de dupa salcie cu ochii atintiti asupra baietelului si zice:
-Matei, de cate ori te-am rugat sa nu mai dispari asa? Chiar vrei sa ne pierdem unul de celalalt?
- N-ai ce sa imi faci...doar stii ca sunt un explorator! zise baietelul.
Imediat ce Mara a ridicat privirea, vede un chip cunoscut. Da, era chiar baiatul din metrou.
- Bunaaa! Heeeey! Tu esti fata din metrou, de acum cateva zile?
" Mai exact de acum 5 zile !" isi zise ea in gand.
-Buna! Da, eu sunt. Mara ma numesc.
- Eu sunt Damian! Vad ca si Matei are gusturi bune la fete..si are doar 5 ani. ,zise el usor amuzat.
- Ai un copil foarte frumos!
- Haha! E baietelul surorii mele, cu alte cuvinte nepotul meu.
- Aaaa, scuze, dar am vazut ca semanati izbitor si am zis ca nu am cum sa gresesc.
-Heei, te rog frumos imi citesti ceva din cartea ta??? , spuse cel mic inca tinandu-se cu mainile de gatul Marei.
- Bine, bine, ah uite o poezioara : “De când mi-ai pus capul pe genunchi, mi-e bine./Nu ştiam că mă voi vindeca de mine, cu tine./Vorbele, gândurile, împletirile, crezusem că-mi ajung./Nu ştiam. Au zvâcnit umerii,au crescut braţele: fusesem ciung.” T.Arghezi
- Multumesc frumos. Sa inteleg ca daca stau pe genunchii tai cu capul o sa te vindec de vreo raceala sau ce ai tu? zise baiatelul uimit si imediat isi puse capul lui mic pe genunchii fetei.

Mara incepe sa rada si ii spunei lui Matei: -Wow! Deja ma simt mult mai bine! Iti multumesc!
-Eh, o nimica toata, dar...cu placere!
-Vezi? E sarmant de mic...trebuie sa iau niste lecti de la el! spuse Damian razand.
- Nu ti-ar prinde rau!
-Tu astepti pe cineva? o intreaba el
- Nu. Am iesit sa ma relaxez putin.
-Dar ai pe cineva special in viata ta?
- Nu, nu am pe nimeni de ceva timp.
-Am inteles! Pai atunci nu vrei sa te plimbi cu mine si cu Matei prin parc si sa mai stam de vorba?
- Mi-ar face mare placere!

Toata dupa-amiaza si-au petrecut-o toti trei. A fost cea mai colorata zi din ultima vreme a fetei. Plina de zambete si rasete de ii dureau obrajii, alergat, jucat si plimbat..a fost o zi cu adevarat geniala.

-Cred ca ar fi timpul sa mergem, Matei! Maica'ta o sa ma urecheze ca am stat cu tine pana la ora asta afara.Mara, ce planuri ai maine?
- Maine? Paaai nu am nici un plan momentan.
-Nu vrei sa iesim si maine in aceeasi formula?
-Mi-ar face placere! Nu m-am mai distrat asa de ani de zile.
- Pai atunci asa ramane!
Au facut schimb de numere de telefon si au stabilit ora cand sa se vada a doua zi.

Mara ajunse acasa si nu ii venea sa creada ca l-a revazut pe tipul din metrou si cat de bine s-au distrat si s-au inteles.
Dintr-un impuls al momentului a vrut sa impartaseasca experienta cu prietena ei buna Ada, dar pana la urma s-a gandit ca o sa o faca maine sau poate chiar luni..vrea sa fie doar ea cu gandurile ei minunate despre dupa-amiaza avuta cu Damian.
Se duce in baie, da drumul la cada, o umple cu spuma delicata, pune sare de baie si aprinde un betisor parfumat cu aroma de lavanda si se scufunda in apa fierbinte...relaxare totaaala. Apoi isi usuca cu grija parul, isi ingrijeste pielea cu crema si se schimba intr-o pijama draguta cu inimioare.
"Ce zi minunata am putut sa am!" isi spuse ea in gand, in timp ce retraia pas cu pas fiecare clipa petrecuta, desfacea in bucati fiecare zambet al lui Damian ca mai apoi sa il reasambleze in acelasi loc perfect unde ii erau buzele. A facut asta de cateva ori ca mai apoi sa adoarma dusa .

Va urma....

Metrou

Alerga grăbită sa prindă metroul...isi zicea in sinea ei "sigur nu o sa il prind", dar ca niciodata isi ia avant si sare in metrou in timp ce usile se inchid in urma ei. Zambeste la mica ei reusita si isi da seama ca zambetul nu e doar in mintea ei,ci si pe buze...iar printre chipurile necunoscute si banale din metrou...vede un "el" care a prins toata faza si zambeste inapoi  spre ea.
Fata imediat roseste si lasa capul in jos zambind in podea...2 statii mai tarziu, metroul se goleste si se pot analiza mai bine.
Dupa cateva priviri inocente, el isi face curaj si vine spre ea: -Asa curajoasa esti de fel?
- La ce te referi? zise ea încercând sa para mirată .
- Sa te arunci asa in necunoscut..
- Dar nu era nimic necunoscut...e chiar metroul care ma duce spre casa...deci il cunosc foarte bine! spuse ea, usor amuzata si mandra de replica ei.
- Ce pot sa spun...m-ai inchis cu replica asta si de regula eu am replicile cele mai bune! spuse baiatul incercand sa para sigur pe el.
- Vaii...unde mai pui ca esti si modest! spuse ea usor ironica
- Tu chiar imi placi! spuse el ferm si zambitor
- Nu esti singurul! zise ea cu aceeasi atitudine ca si a lui
- Sa inteleg ca ai pe cineva? Si chiar daca ai...nu e ca si cand s-ar intampla ceva...doar avem o simpla conversatie pana la statia la care trebuie sa coboare fiecare...ooo si...chiar aici trebuie sa cobor...sper sa ne mai vedem!
Fetei ii ramasesera cuvintele in gat: "nu am pe nimeni...nu am pe nimeni de 3 ani..si, si mie imi placi"
Apoi si-a inceput un monolog in sinea ei: "Bravo Mara! Te felicit...tu si cu  sarcasmul tau idiot...ai reusit sa sperii un tip atat de drăguț si simpatic...normal...doar trebuia sa faci tu pe interesanta ca altfel nu se putea...tot ce stiu acum despre el este stația la care coboara Gorjului...offf asta e...nu a fost sa fie...sau poate e un semn ca o sa ne mai intalnim vreodata...mda tu si cu filmele tale proaste din adolescenta...te crezi in Serendipity? Asta e... life goes on!
...

E weekend, iar Mara inca nu s-a dat jos din pat..ii place sa stea sa asculte păsările care canta pe la geam in timp ce ea mai leneveste o jumatate de ceas.
Se ridica intr-un final, isi face toaleta de dimineata si se duce apoi spre bucatarie usor somnoroasa,unde isi face un ceai de busuioc, preferatul ei.
Se uita pe geam in timp ce tine cana  aburinda in ambele maini aproape de față.."mhhhm, ce  bine ca e weekend..simt ca pot sa cuceresc lumea in astea doua zile pe săptămână..cred ca o sa imi pun serialul The pretender, ma uit la 2-3 episoade si apoi o sun pe Ada sa vedem daca facem ceva astazi împreună "
Isi puse serialul, se aseza confortabil in pat impreuna cu o ciocolata cu rom si o punga mare de chipsuri cu sare si sorbea atenta din ceai in timp ce se uita la firul evenimentelor din episodul respectiv.
Dupa ce s-au terminat episoadele si s-a relaxat o suna pe Ada
-Hei! Ce faci pis? Ne vedem si noi astăzi?
- Buna! Mai, nu stiu ce sa zic...am convenit cu al meu sa ne petrecem weekend-ul impreuna..nu te supara, da?
- Ok, atunci astept sa ma suni tu cand poti!
" Mara, tu cand o sa iti faci un iubit, promite-mi ca nu o sa fii legat ombilical de el!"
Se mai plimba prin casa in ideea de a isi gasi o ocupație si apoi zise in sinea ei:" Ei asta-i buna...ma imbrac si ies sa ma plimb!"
Intra in baie, se baga sub dusul fierbinte si isi lua de pe etajera gelul de dus cu parfum de Oud, preferatul ei, pune in podul palmei cateva picaturi si isi trece palmele peste tot corpul.
Iese din cada, se sterge cu un prosop pufos si apoi se machiaza delicat, isi ia un tricou simplu alb, o pereche de blugi inchisi la culoare si niste adidași in culorile curcubeului si e gata. Isi indeasa telefonul in geanta si dă să iasa pe usa cand sare ca arsa "ah,nu m-am dat cu parfum"...intra inapoi in casa pe vârfuri si se uita in colectia ei de parfumuri..."hmmm oare ce merge cu outfitul meu?ahh, daa!!!Aleg Versace Pink!"
Isi da doua pufuri si iese zambind din casa..isi scoate castile din gentuta inflorata si le conecteaza la telefon..


Va urma...